Condamnată

Zilnic îţi zic
şi zilnic îmi zici:
"Dor mi-e,te vreau,
vin-la mine..."
Tu, picătură,
ce stînca o strici,
inima-mi toată_
ruine.

Încă un "Vino!"
şi cumpăr bilet_
gheaţa-i în mine
pîraie.
Pînă la tren
e un veac,
timpul cert,
toată făptura
văpaie.

Sunt condamnată
de doru-mi
să-alerg,
căci m-a furat o chemare...
Cum să zic "NU"?
şi de ce?
nu-nţeleg...
Toată sunt azi
AFIRMARE.