Zdrenţe

De-o habă de veacuri
alerg şi alerg,
zdrenţe de mine tot caut...
Culeg.
Pîn cea din urmă bucată găsesc,
iar neintegră-s,
mă risipesc.

Fac încercări de la tine să fug.
Mic Universu-i,
din nou te ajung,
ori poate-mi ţii calea
de plec, să revin,
sau Dumnezeu e de vină-
destin.

Cerc să-mi pun soarta într-un colet,
scriu şi adresa:
"Compul tau. Net".
Insă mi-e frică-
de uiţi să deschizi?
Şi iar fug de mine,
şi iar tu mă prinzi.

Vre-o trei de "Adio"
cu suflet bucăţi,
şi iar dintre stele
un "vino"-mi arăţi,
şi iar n-am voinţă
să nu te ascult.
Şi iar toată-s zdrente...

Mă duc să m-ascund.