Turnasem vinul în pahare.
Amurg în toamnă. Aşteptam...
Cînd zorii desenau pe zare,
Două pahare pline-aveam.
Şi au mai fost şi seri de iarnă.
Fum de ţigară şi cafea.
Fulgi nu înceteneau să cearnă
sub felinar. Nu-i umbra ta.
E verde ochiul cît cuprinde...
Perechi-perechi...Unde grăbesc?
Pe masă tortă cu stafide
şi două ceşti. Ceai. Se răcesc.
Azi rochie albastră-mbrac.
Cine îmi spuse că-i frumoasă?
Pe-o clipă mă opresc în prag...
De astăzi nu mai sunt acasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu