Si-si...

Atît de dulce
m-ai numit_
sărut cuvîntul
pe-a ta gură,
care cu verbu-mi
s-a iubit,
cînd făra tine,
în arsură
mă învăţam
a te uita
rupînd bucăţi-bucăţi
din mine,
căci mă certa
tăcerea ta,
să mă cuprindă
pana-ţi vine.

Şi-mi eşti atît de drag
că-ţi iert
îmbrăţişarea-mi părăsită,
iar de mai pleci,
să ştii,
aştept,
să-mi fii iubit,
să-ţi fiu iubită.