
Trist.
Doar tăcerea ascult.
...două iubiri e prea mult.
Calc pe-orizont despicat
mîinele-n geană-necat.
Zi însorită?
Ba.Plouă.
Zîmbet senin?
Nu.E rouă.
Viaţa mi-e ploaie cu soare,
Zîmbetul minte,
căci doare.
Şi n-am nici sol sub picior,
nu am nici cer pentru zbor...
Cine-n destinu-mi a vrut
două iubiri?
E prea mult...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu