Сe poţi să ştii...

Tu ai venit să mă răneşti?
Eşti crud...
Crezi,simplu e
să fugi de fericire?
Ce poţi să ştii
despre obrazul ud
cînd toamna e
cu primăvara-n fire,

iar nebuniei scuze nu găseşti
căci e un ultim zbor,
apoi cădere
cînd nu îţi e permis
să mai greşeşti,
cînd pentru vis
destinul plată cere.

Ce poţi să ştii...
cînd un final ţi-e doar
motiv de a începe-o nouă carte,
cînd nu îţi pasă
ce-i în calendar
şi clipa-n ieri şi-n azi nu se împarte.

Uşor ţi-e să răneşti,
tu parcă ştii
cum e să rupi
din sine jumătate,
cînd nopţile şi zilele pustii
e toată bucuria ce "se poate".

P.S.
Sau poate vii
de vrei
să mă răneşti
să nu mai doară
lipsa ta şi dorul...

Nu ştii să ierţi
cînd nu ştii să iubeşti.

Mi-ai fost pe geană fulg...
Urmează-ţi zborul.