Film

E viaţa mea un film în două serii:
în una -tu,în alta-lipsa ta.
Un negativ în negru-albul serii,
cînd joci pe-o altă scenă.Undeva.

Şi e antract în mine.Aşteptare,
Deschid fereastra.Rece şi pustiu.
Amprenta urmei tale pe cărare
o răsfoiesc.Dar rolul nu ţi-l ştiu.

Şi luptă-n mine semnul de-ntrebare,
privirea să mă doară cînd scrutez
în orizontul,zilnic ce dispare
din obiectiv.Şi iar cerc să-l fixez.

Cred că te-amuzi,că ce îţi mai rămîne
(nici un pămînt orbita n-a ales),
ceva banal vei spune de destine,
de legile zidite-n Univers.

Şi nu-nţelegi,că asta nu-i pricină
să nu revii.Plecarea-i doar apus,
cînd făr-permisiuni şi fără vină
un geam rămîne-nchis.
Noi totu-am spus?