"Vezi..."

De-ar fi să vii aici vre-o dată,
în ochii rimei să priveşti-
eu să-nţeleg că sunt iertată,
tu-n al meu vers să te găseşti.

Auzi? Te strig de-un veac pe nume
în orice pagină şi rînd,
am obosit de ploi şi brume,
cînd soare-mi vei aduce-n gînd
cu-o frază poate-ntîmplătoare:
"Vezi...te citesc aici.Mă ierţi?"?
E clipa-atît de trecătoare-
mîine- apusului clienţi.
Mai cearcă-odată,de-ţi mai pasă,
prin verb să pot să te privesc.

Nu,n-am să cerc să-ţi intru-n casă-
să ştiu în tine că trăiesc...