Mi-ai mîngîiat cu palma-ţi pieptul,
pe buze vorba mi-ai oprit,
şi-mi resfiri paru-ncet cu-ncetul...
Ah,nu.E vîntul obosit.
Tristeţea mi se incălzeşte-
Nu tu.E soare,raza lui.
De frig cu grijă mă-nveleşte
nu braţu-ţi,
taina cerului.
Mi-s ude genele si faţa.
Să fi plouat?
Nu-s nouri,zău,
Nici nu e jilavă verdeaţa.
Ah,da,pe pleoape-i dorul tău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu