Mă resemnasem.
N-aşteptam_
de-o săptămînă nu faci urme
să te ating
cînd vii la geam...
La ce îmi e atîta lume?
Chiar învăţam deja să mor,
troiene,
nu mai e "Salvarea"
şi nici pastile pentru dor...
Departe-i,
dar va fi uitarea.
O Şoaptă...
Tu!
Am tresărit.
Credeam că m-am ascuns
ca hoaţa
cînd în livada-ţi m-am sădit_
nu vrui să-nmormîntez speranţa.
Doream?!
De flori m-ai dispuiat
să mă sfiesc de goliciune...
La ce revii cînd ai plecat
să nu mă ştii?
Să uiţi???
Mai spune...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu