Să ştii...

Calc atent prin grădina-ţi.
Geloasă
roua-mi udă fustiţa,
nu chem,
de aici te privesc.
Norocoasă
mă consider_
te am
şi mă tem...

Nu-ndrăznesc să te-ating,
în chilie
ce în trupu-mi o sap
mă ascund
şi sărut al tău puls
ce mă ştie
şi îl ştiu_
să te beau pîn-la fund.

Voi cerca să rezist,
ştiu,
ţi-e frică
cînd în lavă şi pară erup
mai ales că...
(nu-ţi pot fi amică
iar de tine am foame de lup).

Voi păşi mai atent,
pe-ocolite,
dacă vrei
o icoană devii,
încetez să te-alint
cu "iubite"...

Dar nu plec de la tine,
să ştii...