Şoapta anonimă

O şoaptă anonimă-
de unde-a fost să vină?
Glumeşte cineva?
Ah, poate e a ta...

O şoaptă, doar o şoaptă...
E spusă să mă piardă?
Incă un vreasc în rug,
să nu pot să te-alung!

Suspinul mi-ai aflat?
Tacerea-ţi m-a iertat?
Zîmbesc cu ochii uzi:
Aici esti! Mă auzi!

Dar... ce naivă, Doamne,
Deşi-s atîtea toamne.
Îmi eşti numai în vers
Şi-aici, în Univers.