Străine?

Te-am găsit printre rînduri străine,
nu e straniu?
de tine sunt pline,
le citesc
şi de chipu-ţi m-ating,
e-un delir?
Doamne, cum să-l înving?
Ochii tai...
în nesomn i-am zărit-
cineva ici în vers i-a zidit.
Vorba ta,
o avusem demult,
tu mai taci,
eu aici te ascult.
Mă lipesc
cu-al meu dor
de cuvînt,
le ascult
întrebare că sunt,
le iubesc
că sunt pline de tine,
mă frămîntă:
SĂ FIE STRĂINE???